Sistem de asistenta. Asitent system

Sistemul de asistenta

Sistemele de operare şi programele de aplicaţii ale calculatoarelor modeme conţin mii de obiecte: ferestre, meniuri, butoane, pictograme etc. Evident, este practic imposibil să memorezi destinaţia şi modul de utilizare a fiecărui obiect. Pentru a simplifica comunicarea om-maşină, aplicaţiile frecvent utilizate conţin în mod obligatoriu sisteme de asistenţă.

Un sistem de asistenţă este format din:

1) manualul de asistenţă, care conţine descrierea şi modul de utilizare a tuturor obiectelor im aplicaţia respectivă;

2) programul de asistenţă, care facilitează accesul la informaţiile din manual.

Manualul de asistenţă include textul propriu-zis, cuprinsul şi un index. Indexul

reprezintă o listă alfabetică a celor mai importanţi termeni din manual, cu indicaţia paginilor unde pot fi găsite. Evident, conţinutul manualului de asistenţă este specific pentru fiecare aplicaţie, în schimb, modul de utilizare a programului de asistenţă este identic în toate aplicaţiile şi sistemul de operare în ansamblu. Acest program permite utilizatorului să folosească orice manual de asistenţă în trei moduri:

a) parcurgerea cuprinsului şi deschiderea manualului la pagina cu subiectul dorit;

b) parcurgerea indexului şi deschiderea manualului exact la pagina unde se explică termenul respectiv;

c) căutarea unui cuvânt sau a unei combinaţii de cuvinte în tot textul manualului.

Accesul la programul de asistenţă este posibil ori de câte ori apare butonul de meniu Help După cum se vede, fereastra programului de asistenţă are trei pagini: Contents (Cuprins), Index (Index) şi Find (Caută).

Pagina Contents (Cuprins) conţine denumirile capitolelor din manualul de asistenţă. Fiecare capitol este prezentat de o carte care poate fi "închisă" sau "deschisă" printr-un dublu-clic pe pictograma respectivă. Paginile manualului sânt simbolizate prin pictograme ce conţin semnul "?". Pentru a vizualiza o pagină, se execută dublu-clic pe pictograma dorită (% 2.18). Pentru a parcurge indexul mai repede, utilizatorul poate introduce în caseta de text primele litere ale termenului căutat. Activarea oricărui element al indexului provoacă afişarea paginii respective din manualul de asistenţă.

Pagina Find (Caută) permite căutarea unui cuvânt sau a unei combinaţii de cuvinte în tot textul manualului de asistenţă. Caseta de text şi lista asociată de pe această pagină asigură selectarea rapidă a cuvintelor semnificative care pot fi întâlnite în manualul de asistenţă. Paginile ce conţin cuvintele selectate de utilizator pot fi afişate activând elementele necesare din lista de subiecte propuse.

Tipuri de calculatoare. Types of computers

Clasificarea calculatoarelor

Caracteristica generală a unui calculator include următoarele date:

- viteza de operare;

- capacitatea memoriei interne;

- componenţa şi capacitatea unităţilor de memorie externă;

-                     componenţa echipamentelor de intrare-ieşire;

- parametrii de masă şi gabarit;

- costul. în funcţie de aceste date, calculatoarele moderne se clasifică în 4 categorii:

- supercalculatoare;

- calculatoare mari (microcalculatoare);

- minicalculatoare;

- microcalculatoare.

Supercalculatoarele pot executa peste IO¹³ (10 bilioane) de operaţii pe secundă şi costă «ne de milioane de dolari. Cercetări şi proiectări în industria supercalculatoarelor se realizează ii S.U.A. şi Japonia. Supercalculatoarele se utilizează în prelucrări extrem de complexe ale (artelor în aeronautică, fizica nucleară, astronautică, seismologie, prognoza vremii etc.

Calculatoarele mari pot executa IO¹² (l bilion) de operaţii pe secundă, costul lor fiind At câteva milioane de dolari. De regulă, calculatoarele mari includ zeci de unităţi de discuri tice şi imprimante, sute de console (consola este formată dintr-un vizualizator, o şi, uneori, o imprimantă), aflate la diferite distante. Aceste calculatoare se utilizează in cadrul unor mari centre de calcul şi funcţionează în regim non-stop. Minicalculatoarele pot executa sute de milioane de operaţii pe secundă, iar preţul lor nu depăşeşte 200 mii de dolari. Echipamentele periferice ale unui minicalculator includ câteva discuri magnetice, una sau două imprimante, mai multe console. Minicalculatoarele sânt mai uşor de utilizat decât calculatoarele mari şi se aplică în proiectarea asistată de calculator, în automatizări industriale, în prelucrarea datelor în experimentele ştiinţifice etc.

Microcalculatoarele, denumite şi calculatoare personale, sânt realizate la preţuri scăzute - între 100 şi 15000 de dolari şi asigură o viteză de calcul de ordinul milioanelor de operaţii pe secundă. De obicei, echipamentele periferice ale unui microcalculator includ vizualizatorul, tastatura, o unitate de disc rigid, una sau două unităţi de disc flexibil şi o imprimantă. Corporaţii care produc microcalculatoare există în foarte multe ţări, însă lideri mondiali, unanim recunoscuţi, sânt firmele IBM, Hewlet Packard, Apple, Olivetti etc.

în funcţie de tipul componentelor electronice, deosebim generaţii de calculatoare. Astfel, prima generaţie cuprinde calculatoarele cu tuburi electronice, iar generaţia a doua - calculatoarele cu tranzistoare. Generaţia a treia include calculatoarele care au la bază circuite integrate. Un circuit integrat conţine într-o singură capsulă mai multe tranzistoare.

Pe măsura progresului tehnologic, numărul tranzistoarelor într-o capsulă a crescut până la un milion, ajungându-se astfel la circuite integrate pe scară largă şi foarte largă. Calculatoarele moderne sânt realizate cu astfel de circuite şi fac parte din generaţia a patra.