Una din funcţiile principale ale
sistemului de operare este asigurarea utilizatorului cu mijloace simple şi
eficiente de comunicare cu sistemul de calcul. Specialiştii care lucrau cu
calculatoarele din prima şi a doua generaţie comunicau cu ele prin intermediul
numerelor binare, octale sau hexazecimale. Generaţiile ulterioare de
calculatoare permit comunicarea prin intermediul unor comenzi citite de pe
cartelele perforate sau introduse de la tastatură.
|
|
Totalitatea mijloacelor prin care utilizatorul
poate comunica cu un sistem de calcul se numeşte interfaţă om-maşină.
Primele interfeţe om-maşină se bazau pe
folosirea unor linii de text care, de obicei, conţineau o singură comandă de
tipul COPIE, SCRIE, CITEŞTE etc. Răspunsurile calculatorului, de asemenea, ocupau
câteva linii de text tipărite la maşina electrică de scris sau afişate pe
ecran.
|
|
Interfeţele bazate pe utilizarea comenzilor
introduse de la tastatură se numesc interfeţe cu linie de comandă.
Întrucât oamenii recunosc
reprezentările grafice mai repede decât citesc cuvintele şi numerele lungi,
specialiştii în informatică au elaborat interfeţe om-maşină bazate pe
utilizarea diferitelor imagini, numite obiecte grafice. Sistemul de
operare Windows interpretează ecranul vizualizatorului drept o suprafaţă
a unei mese de lucru pe care se pot afla următoarele obiecte grafice:
pictograme (icon)
- mici desene sau figuri însoţite de un text
scurt care seamănă cu obiectele pe care le reprezintă;
ferestre (windows)
- cadre dreptunghiulare în interiorul cărora se
afişează anumite informaţii. Există cinci tipuri de ferestre: ferestre de
aplicaţie, ferestre de dialog, ferestre de navigare, ferestre de explorare şi
ferestre de document;
cursorul şoricelului - un
simbol special, de obicei în formă de săgeată, utilizat pentru indicarea
obiectelor de pe suprafaţa de lucru;
bara de lucrări (taskbar)
- un dreptunghi în partea de jos a ecranului ce
conţine butonul Start. Acesta permite lansarea rapidă în execuţie a unor
programe şi deschiderea documentelor utilizate recent. Bara de lucrări conţine,
de asemenea, câte un buton pentru fiecare aplicaţie lansată în execuţie;
meniuri -
liste de opţiuni (comenzi) pe care utilizatorul le poate activa.
Prin urmare, fiecare obiect
grafic are o denumire care ne permite să nu-1 confundăm cu alte obiecte şi să
ne formăm o impresie despre proprietăţile lui. De asemenea, orice obiect grafic
se caracterizează prin operaţiile (acţiunile) care pot fi efectuate asupra sau
cu ajutorul lui.
Selectarea şi mutarea
obiectelor de pe suprafaţa de lucru, activarea comenzilor din meniuri, alte
operaţii similare se execută cu ajutorul unui dispozitiv dedicat de intrare
-şoricelul. Acesta are două butoane de comandă şi este proiectat pentru a fi
deplasat pe masă, în apropierea tastaturii. Când şoricelul se mişcă, circuitele
electronice transmit procesorului semnale care deplasează cursorul de pe ecran.
Tehnicile de lucru cu şoricelul sânt:
clic-stânga -
apăsarea şi apoi eliberarea butonului stâng;
clic-dreapta -
apăsarea şi apoi eliberarea butonului drept;
dublu-clic - două
clicuri care se succed la un interval foarte mic de timp;
glisare (în
engleză drag) - deplasarea şoricelului cu un buton ţinut apăsat;
trage-şi-lasă (în
engleză drag and drop) - poziţionarea cursorului pe un obiect, glisarea
lui până într-o anumită poziţie şi eliberarea butonului respectiv.
De exemplu, pentru a afişa
pe ecran meniul Start se execută clic-stânga pe butonul respectiv din
bara de lucrări. Dezactivarea meniului se face printr-un clic-stânga undeva în
exteriorul lui.
