Ferestrele de navigare

Ferestrele de navigare

În calculatoarele modeme programele şi informaţia supusă prelucrării se păstrează pe suporturi de memorie externă: benzi şi discuri magnetice, discuri optice etc. întrucît un calculator poate avea mai multe unităţi de memorie externă, fiecare din ele are o denumire individuală :

A : - prima unitate de disc flexibil;

B : - a doua unitate de disc flexibil (poate să lipsească);

C : - unitatea de disc rapid;

D : - discul optic sau altă unitate de disc rapid etc.

Evident, un disc poate conţine diverse tipuri de informaţie: programe, texte, desene, secvenţe sonore, filme video etc. Pentru a găsi mai uşor informaţia necesară, sistemele de operare păstrează datele în formă de fişiere.

 Numim fişier o colecţie organizată de date care ocupă un anumit spaţiu pe disc sau pe un alt suport de memorie externă.

De obicei, fişierele se creează cu ajutorul programelor de aplicaţii. Pictograma care simbolizează un fişier este preluată de la programul care 1-a creat. La execuţia unui dublu-clic pe pictograma unui fişier, aplicaţia respectivă este lansată în execuţie.

În momentul creării, fiecărui fişier i se atribuie în mod obligatoriu un nume. Acesta poate să conţină până la 255 de caractere imprimabile. Nu se permite folosirea caracterelor \, /,:,*, ?, ", <, >, |. De exemplu, la lecţiile precedente, cu ajutorul aplicaţiei Hotepad au fost create fişierele Peripeţiile Alicei, Şi dacă, Patria, Glossă etc. Fiecare aplicaţie adaugă la numele fişierului creat de ea o extensiune - un sufix format din trei litere precedate de un punct. De exemplu, aplicaţia Notepad atribuie fişierelor create extensiunea .txt (text), iar aplicaţia Paint - extensiunea .bmp (bitmap - hartă din biţi). Anume extensiunea indică legătura dintre fişier şi programul care 1-a creat.

Unităţile de memorie externă şi fişierele de pe discurile respective pot fi vizualizate cu ajutorul ferestrelor de navigare sau ferestrelor de explorare.

Ferestrele de navigare afişează conţinutul unei componente a sistemului de calcul.

Sub bara de meniuri a unei ferestre de navigare se află bara de instrumente care conţine o listă derulată şi un şir de butoane. Butoanele permit accesarea rapidă a unor comenzi din meniurile ferestrei. Dacă cursorul şoricelului întârzie câteva secunde asupra unui buton din bara de instrumente, sistemul de asistenţă va afişa denumirea butonului.

In partea de jos a ferestrei de navigare se află linia de stare, în această zonă se afişează informaţii despre obiectele selectate.

La activarea comenzii File, Open sau la execuţia unui dublu-clic pe pictograma unei unităţi de memorie externă se va deschide o altă fereastră de navigare în care va fi afişat conţinutul discului respectiv. Un disc optic sau un disc magnetic poate conţine mii de fişiere. Pentru a găsi mai uşor informaţia necesară, sistemul de operare permite gruparea fişierelor în dosare.

 l Numim dosar o colecţie organizată de obiecte care are un nume.

De obicei, dosarele se creează cu ajutorul comenzilor New, Folder din meniurile derulate sau meniurile contextuale. Evident, în momentul creării, fiecărui dosar i se atribuie în mod obligatoriu un nume.

Purtatori de informatie

Purtatori de informatie

Informaţia despre obiectele şi evenimentele din lumea în care trăim poate fi reprezentată în diferite forme:

- texte scrise sau tipărite;

- sunete (cuvinte, cântece, melodii);

- imagini statice (desene, fotografii, tablouri);

- imagini dinamice (filme cu desene animate, filme de cinema sau video).

 Obiectul material folosit pentru păstrarea, transmiterea sau prelucrarea informaţiei se numeşte purtător de informaţie.

Deosebim purtători statici şi purtători dinamici de informaţie.

Purtătorii statici se utilizează pentru păstrarea informaţiei. Primii purtători statici folosiţi de omenire au fost pietrele, plăcile de lut ars, papirusul. Un alt purtător static de informaţie este hârtia. Informaţia înregistrată pe hârtie în formă de manuscrise, desene sau texte tipărite poate fi păstrată un timp foarte îndelungat, în calculatoare, ca purtători statici se utilizează:

- hârtia pentru imprimantele mecanice, cu jet de cerneală, laser etc.;

- straturile active ale benzilor şi discurilor magnetice;

- straturile reflectorizante ale discurilor optice etc.

Purtătorii dinamici se utilizează pentru transmiterea informaţiei, în calitate de purtători dinamici tehnica actuală foloseşte:

- unde acustice în gaze (aer) sau lichide (apă);

- tensiuni şi curenţi electrici;

- unde electromagnetice etc.

Orice sistem tehnic utilizează acei purtători de informaţie, care-i asigură o realizare cât mai bună a funcţiilor pentru care a fost conceput. Reţelele telefonice utilizează curenţi electrici, radioul şi televiziunea-unde electromagnetice. Calculatoarele moderne utilizează curenţi electrici, hârtie, benzi, discuri şi cartele magnetice, discuri optice.

Retea de calculatoare

Retea de calculatoare

Numim reţea o mulţime de calculatoare ce pot schimba informaţii prin intermediul unei structuri de comunicaţie

Structura de comunicaţie este formată din linii de transmisie a informaţiei. Aceste pot fi:

-cabluri cu fire torsadate;

- cabluri coaxiale;

- cabluri optice;

- linii cu unde radio (terestre sau prin satelit).

Caracteristica principală a liniilor de transmisie a informaţiei este capacitatea de transmisie, exprimată în biţi pe secundă.

Cablurile cu fire torsadate sânt asemănătoare celor telefonice şi asigură o capacitate de transmisie de până la l Mbit/s. Cablurile coaxiale, asemănătoare celor din reţelele de televiziune prin cablu, asigură o capacitate de transmisie de pînă la l Gbit/s.

Cablul optic constă din fibre de sticlă sau din plastic transparent, acoperite cu un înveliş de protecţie. Semnalul optic, emis de o sursă laser, se propagă prin fibră şi este recepţionat de o celulă fotosensibilă. Capacitatea de transmisie a unui cablu optic poate ajunge la valoarea de l Tbit/s.

Liniile cu unde radio sânt formate din staţii de retransmisie a semnalelor. Pe Pământ aceste staţii se amplasează în raza vizibilităţii directe a antenelor, la o distanţă de 40-50 de kilometri una de alta. în cazul liniilor cosmice, staţiile respective se amplasează pe sateliţi. Capacitatea de transmisie a liniilor cu unde radio este de ordinul 10 Gbit/s.

Calculatoarele unei reţele se conectează la structura de comunicaţie prin intermediul unor unităţi de intrare-ieşire dedicate, numite adaptoare de reţea. Evident, în cadrul unei reţele fiecare calculator are o adresă unică, denumită adresă de reţea.

De exemplu, o reţea de calculatoare poate fi construită utilizând ca structură de comunicaţie reţeaua existentă de telefoane. Dispozitivul care asigură conectarea calculatorului la reţeaua telefonică se numeşte modem. Adresa de reţea este dată de numărul de telefon al postului la care este conectat modemul.

în funcţie de aria de răspândire a calculatoarelor dintr-o reţea, există următoarele tipuri de reţele:

- reţele locale;

- reţele regionale;

- reţele globale.

în reţelele locale, calculatoarele au o arie mică de răspândire şi deservesc o singură instituţie. Reţelele locale sânt formate, de regulă, din calculatoarele instalate în aceeaşi clădire sau clădiri apropiate. De regulă, ca linii de transmisie se utilizează cablurile cu fire torsadate şi cablurile coaxiale.

Reţelele regionale acoperă aria unui oraş sau a unui sector. Liniile de comunicaţie se realizează prin cabluri coaxiale sau staţii mici de transmisie/recepţie, denumite mfiomodemuri.

Reţelele globale acoperă suprafaţa unei ţări, suprafaţa unui continent sau chiar suprafaţa mai multor continente. Ca linii de transmisie se utilizează cablurile optice şi liniile cu unde (terestre sau prin satelit).

Avantajul principal al reţelelor constă în partajarea resurselor sau, cu alte cuvinte, utilizarea în comun a datelor, a programelor şi a calculatoarelor din reţea.

Ferestre de aplicatii

Ferestre de aplicatii

Fereastra de aplicaţie asigură comunicarea utilizatorului cu programul în curs de execuţie. Pentru a studia elementele constitutive ale unei ferestre, vom folosi ca exemplu aplicaţia Notepad. Programul respectiv are aceleaşi funcţii ca un bloc de foi pentru notiţe - scrierea unor texte mici. Pentru a lansa programul în execuţie, se activează Start, Programs, Accesories, Notepad.

O fereastră de aplicaţie conţine următoarele elemente:

1. Butonul meniului System. Acest meniu include comenzi care permit redimensionarea, deplasarea şi închiderea ferestrelor. Forma lui reprezintă în miniatură pictograma aplicaţiei Notepad.

2. Titlul ferestrei. Conţine denumirea aplicaţiei.

3. Bara de meniuri. Conţine meniurile File (Fişier), Edit (Editare), Search (Căutare) şi Help (Asistenţă).

4. Bara de titlu. Afişează titlul ferestrei. Dacă la un moment dat există mai multe ferestre deschise, atunci fereastra activă se distinge de celelalte prin faptul că bara ei de titlu este afişată cu altă culoare. Poziţia ferestrei pe suprafaţa de lucru poate fi schimbată cu ajutorul tehnicii trage-şi-lasă, "apucând" fereastra de bara de titlu.

5. Zona text. Aici se afişează textul supus prelucrării. Când se află în această zonă, cursorul şoricelului îşi schimbă forma.

6. Butonul Minimize (Micşorează la minim). Cu un clic-stânga pe acest buton fereastra se reduce la un buton pe bara de lucrări, dar execuţia aplicaţiei nu se termină. Fereastra poate fi redeschisă folosind butonul corespunzător din bara de lucrări.

7. Butonul Maximize (Măreşte la maxim). Cu un clic-stânga pe acest buton se poate mări fereastra astfel încît să ocupe tot spaţiul disponibil. După ce fereastra este mărită la maxim, acest buton se transformă în butonul Restore (Restabileşte). La acţionarea butonului Restore, fereastra revine la dimensiunile anterioare.

8. Butonul Close (închide). Acest buton permite închiderea ferestrei. Spre deosebire de minimizare, închiderea ferestrei presupune şi terminarea procesului de execuţie a aplicaţiei.

9. Bara de defilare. Această bară apare atunci când în interiorul ferestrei există mai multe date decât pot fi afişate. Conţinutul ferestrei poate fi defilat prin glisarea indicatorului din centru sau prin clicuri-stânga pe butoanele marcate cu triunghiuri.

10. Cursorul şoricelului. Forma cursorului indică faptul că el se află în zona de text.

11. Bordura ferestrei. Se foloseşte pentru a modifica lăţimea şi înălţimea ferestrelor. Pentru aceasta, mai întâi cursorul se poziţionează pe marginea sau colţul respectiv al ferestrei. După ce cursorul îşi schimbă forma într-o săgeată cu două vârfuri, dimensiunile ferestrei pot fi schimbate în direcţia dorită.

12. Punctul de inserare. Marchează locul în care se va introduce text în momentul în care se tastează sau se activează comanda de inserare.

Sistemul de operare Windows permite derularea concomitentă a mai multor aplicaţii. Evident, fiecare aplicaţie se va executa într-o fereastră proprie

Aici veti gasi o metoda interactiva de studiere a temei

Sper ca v-a placut! Succes!