Retea de calculatoare

Retea de calculatoare

Numim reţea o mulţime de calculatoare ce pot schimba informaţii prin intermediul unei structuri de comunicaţie

Structura de comunicaţie este formată din linii de transmisie a informaţiei. Aceste pot fi:

-cabluri cu fire torsadate;

- cabluri coaxiale;

- cabluri optice;

- linii cu unde radio (terestre sau prin satelit).

Caracteristica principală a liniilor de transmisie a informaţiei este capacitatea de transmisie, exprimată în biţi pe secundă.

Cablurile cu fire torsadate sânt asemănătoare celor telefonice şi asigură o capacitate de transmisie de până la l Mbit/s. Cablurile coaxiale, asemănătoare celor din reţelele de televiziune prin cablu, asigură o capacitate de transmisie de pînă la l Gbit/s.

Cablul optic constă din fibre de sticlă sau din plastic transparent, acoperite cu un înveliş de protecţie. Semnalul optic, emis de o sursă laser, se propagă prin fibră şi este recepţionat de o celulă fotosensibilă. Capacitatea de transmisie a unui cablu optic poate ajunge la valoarea de l Tbit/s.

Liniile cu unde radio sânt formate din staţii de retransmisie a semnalelor. Pe Pământ aceste staţii se amplasează în raza vizibilităţii directe a antenelor, la o distanţă de 40-50 de kilometri una de alta. în cazul liniilor cosmice, staţiile respective se amplasează pe sateliţi. Capacitatea de transmisie a liniilor cu unde radio este de ordinul 10 Gbit/s.

Calculatoarele unei reţele se conectează la structura de comunicaţie prin intermediul unor unităţi de intrare-ieşire dedicate, numite adaptoare de reţea. Evident, în cadrul unei reţele fiecare calculator are o adresă unică, denumită adresă de reţea.

De exemplu, o reţea de calculatoare poate fi construită utilizând ca structură de comunicaţie reţeaua existentă de telefoane. Dispozitivul care asigură conectarea calculatorului la reţeaua telefonică se numeşte modem. Adresa de reţea este dată de numărul de telefon al postului la care este conectat modemul.

în funcţie de aria de răspândire a calculatoarelor dintr-o reţea, există următoarele tipuri de reţele:

- reţele locale;

- reţele regionale;

- reţele globale.

în reţelele locale, calculatoarele au o arie mică de răspândire şi deservesc o singură instituţie. Reţelele locale sânt formate, de regulă, din calculatoarele instalate în aceeaşi clădire sau clădiri apropiate. De regulă, ca linii de transmisie se utilizează cablurile cu fire torsadate şi cablurile coaxiale.

Reţelele regionale acoperă aria unui oraş sau a unui sector. Liniile de comunicaţie se realizează prin cabluri coaxiale sau staţii mici de transmisie/recepţie, denumite mfiomodemuri.

Reţelele globale acoperă suprafaţa unei ţări, suprafaţa unui continent sau chiar suprafaţa mai multor continente. Ca linii de transmisie se utilizează cablurile optice şi liniile cu unde (terestre sau prin satelit).

Avantajul principal al reţelelor constă în partajarea resurselor sau, cu alte cuvinte, utilizarea în comun a datelor, a programelor şi a calculatoarelor din reţea.